Profesoara lunii mai

Cum/când ai început să predai?

Am terminat facultatea la Iași în 2002 și m-am prezentat la concursul național de titularizare, luând post ca suplinitor la o școala gimnazială din Rădăuți (Școala generală nr. 2, unde am fost și elevă), apoi, în 2003, m-am titularizat la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți (de asemenea, unde am fost și elevă), unde lucrez și în prezent. În perioada 2007-2016, am fost detașată, prin Institutul Limbii Române București, ca lector de Limba română la Erevan, Armenia. La întoarcerea în țară, am lucrat patru ani, în plus față de liceu, la care m-am întors în 2016, și la Centrul pentru Solicitanții de Azil Rădăuți, ca profesor de limba română pentru migranți. În prezent, predau câteva seminare, în regim de colaborare, la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava. Mereu am știut că vreau să mă fac profesoară (cred ca profesorii aveau o imagine mult mai bună în vremea copilăriei mele 😂), dar nu am crezut că voi bifa atât de multe domenii. Cert este că, încă de la început, mi-am dorit să promovez gândirea critică și libertatea de exprimare, pentru că, surprinzător, poate, pentru unii, eu așa am fost educată în anii 90, în timpul liceului și mai apoi în facultate.

Cum a schimbat media literacy felul în care predai?

Cred că media literacy a venit cu un plus de valoare față de ceea ce făceam și înainte. Practic, a conceptualizat lucruri pe care le făceam instinctiv. De asemenea, media literacy m-a provocat să găsesc mereu unghiuri noi, perspective diferite de a „vedea” texte clasice ale literaturii române. Mereu le spun elevilor mei că toate cărțile pentru bac sunt, de fapt, despre ei, mai mult decât ar crede la prima vedere. Îmi vine în minte un exemplu – strategii de manipulare în discursul lui Nae Cațavencu, în care ar trebui să recunoaștem ceea ce am tot auzit în ultimele luni, pe diverse canale. Sau cazul lui Ghiță din „Moara cu noroc” – unul reprezentativ pentru repercusiunile dependenței, fie ea de bani, de putere, de control. Nu degeaba rămân aceste texte drept repere. Totul este să găsești unghiul potrivit pentru a-i face pe elevi să înțeleagă că e (și) povestea lor ascunsă dincolo de cuvinte. Or, tocmai aici, în acest punct nevralgic al apropierii predării de viața elevilor, m-a ajutat enorm media literacy, care a structurat lucruri pe care, înainte, le făceam instinctiv.

Care e conceptul tău preferat?

Asta e cea mai grea întrebare. E greu să aleg doar unul. Acum, pe moment, îmi vine să spun „camerele de ecou”. Din nou, pentru că mi se pare că suntem prizonierii unor astfel de camere, oricât de mult nu ne place să credem sau să acceptăm acest lucru. Azi, mai mult decât atât, trebuie să ne deschidem către ceilalți, fără teamă și fără biasuri cognitive, să ieșim din bulele și camerele noastre, pentru că doar așa vom reuși să construim o societate în care chiar să ne placă să trăim. Suntem, cu toții, suma consecințelor alegerilor noastre. Și a sta deoparte e tot o alegere. Eu, în schimb, aleg să nu stau deoparte. Și dacă măcar câțiva elevi din fiecare generație pleacă în lume cu dorința de a explora media literacy, eu, una, mă declar mulțumită.