Profesorul lunii decembrie
Predau limba și literatura română la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova și, în tot acest timp, ca și în cel liber, mă ocup cu propaganda. Fac propagandă pentru gândirea critică, pentru mișcarea ideilor, pentru deschiderea ochilor și a urechilor, pentru echilibru și pentru rațiune. Urăsc șabloanele și scuza comodă „n-avem ce face”. Altminteri sunt un profesor pașnic, răbdător și tolerant.😊
Cum/când ai început să predai?
Acum 23 de ani, când școala din capul meu și cea din realitate nu numai că arătau diferit de cele de azi, dar erau și foarte străine una de alta. Când ai 22 de ani și scoți nasul din biblioteca universității în lume, te duci în fața primilor tăi elevi hotărâtă să verși toată cultura filologică în capetele amețite de adolescență și de viață și să-i faci pe toți istorici și critici literari. Și destul de curând, te simți ca-n bancul cu „vezi, băi, ninja că nu-i ca-n filme?”. Cam așa am început să predau. Norocul meu a fost că am putut să renunț la ambițiile acestea idealiste fără să am sentimentul pierderii, al compromisului sau al trădării și să încep să lucrez cu literatura nu cum îmi fusese predată în facultate, ci mai „școlărește”, adică s-o traduc pe cât posibil pe limba copiilor. M-am „izgonit din paradis” cu „Riga Crypto” brutal, la doar câteva luni de la absolvirea facultății. Acesta a fost începutul.
Irina Căpățînă
Cum a schimbat media literacy felul în care predai?
În următorii 17 ani, am abandonat „stilul ninja”, dar am continuat să mă antrenez pentru „literatura pe înțelesul liceului”. Au fost ani în care încercam să strecor timid ancore de realitate în analiza textului literar și testam instinctiv niște breșe. Prin 2010, am îndrăznit să duc la o teză de clasa a XI-a Paraziții cu „Mesaj pentru Europa”, dar nu fără dispute interioare. O fi bine, n-o fi bine? E prea mult, e prea îndrăzneț, e prea „în afara programei”? Am recidivat, m-am mai certat singură un timp, dar n-am abandonat.
Și apoi a venit iulie 2018, când din cea mai banală întâmplare pe care am trăit-o vreodată, m-am întâlnit cu CJI. Săptămâna acelei școli de vară a fost mai mult decât revelația a ceea ce pot să fac. A fost confirmarea că AM VOIE să fac și că nu sunt o profă insurgentă care e pornită să distrugă literatura. Media literacy a adus în modul meu de predare, mai întâi de toate, siguranța emoțională, curajul și libertatea. Apoi a adus cu drepturi depline realitatea. Și responsabilitatea pentru ceva cu mult mai important decât efemerul examen de bacalaureat – mințile copiilor care devin curând adulți. Da, cred că acesta este cel mai mare dar pe care educația media îl face, prin profesor, elevilor: racordarea la realitate și răspunsuri la obsedanta (și limitata) întrebare „și la ce-mi trebuie mie literatura?”
Care e conceptul tău preferat?
Pentru cultura generală și pentru conexiuni, conceptul preferat e contextul. Pentru spiritul analitic și pentru sensibilitatea la nuanțe, prefer deconstrucția de mesaj. Pentru civism și curaj, prefer libertatea de exprimare, propaganda și manipularea. Pentru rigoare, minuțiozitate și curiozitate, prefer tehnicile de verificare a informației. Pentru interdisciplinaritate, clar biasurile cognitive și tehnicile de persuasiune. Pentru gândirea obiectivă și pentru cultivarea minții echilibrate, faptele, opiniile și știrea. Și pentru toate laolaltă, haosul informațional. E un puzzle uriaș care se construiește în timp și care îți dă șansa permanentei reconfigurări a imaginii. Un fel de „gift that keeps on giving”.
Acest material face parte din Programul de Educație Media demarat de CJI în parteneriat cu Romanian American Foundation și este susținut prin proiectul BROD – Observatorul Bulgaro-Român de Media Digitală.
Acest material reflectă numai punctele de vedere ale participanților la dialog iar partenerii menționați nu pot fi făcuți responsabili pentru nicio utilizare a informațiilor conținute aici.